Cătălin Dorian Florescu – un martor viu al lumii în care trăim

Nu reneagă România, nu poate şi nici nu vrea. România i-a dat cele mai bune şi mai frumoase teme literare şi i le va da tot timpul. Scriitorul elveţian de origine română, stabilit de 35 de ani la Zürich, se consideră un autor modern, cu nuanţe est-europene, dar, în mare, european. 

Scrii pentru tine – ca o formă de catharsis – sau pentru publicul tău?

Nu practic scrisul ca pe o formă de terapie sau cel puţin nu îmi este conştient acest lucru. Scriu pentru că îmi place să povestesc. Nu povestesc orice, mă ţin totuşi de nişte coordonate provenite din propria biografie. Este vorba despre fiinţa umană în căutarea unui loc unde poate trăi demn şi în siguranţă. Scriu romane, deci trebuie să aibă totuşi o anumită inteligibilitate, altfel aş scrie literatură experimentală. Asta înseamă că îl caut pe celălalt în scris, pe cel care să mă înţeleagă. Însă fără să îi devin slugă.

Ce câştigăm dacă citim, ce pierdem dacă nu citim?

Într-o eră virtuală şi hedonistică precum a noastră rolul artei şi al literaturii este acela de a ne ţine în contact cu lumea. Rămânem curioşi, empatici, emotionaţi. Nu vom afla adevăruri obiective ale vieţii, pentru că nu este acesta scopul literaturii, dar vom descoperi multe faţete ale existenţei. Putem fi într-o anumită măsură fericiţi şi dacă nu citim şi nu apelăm la cultură, dar riscul de a fi striviţi de pragmatismul, materialismul şi rutina vieţii este mare. Vom fi nişte aculturaţi, mândri că avem cea mai nouă jucărie cu care ne aprovizionează Apple. Dar incapabili de a ne înţelege într-un context cultural.

Citeste continuarea articolului pe Cariereonline.ro.