Bancile trebuie sa isi ajute clientii sa ia deciziile corecte, nu sa decida in locul lor!

Experientele anterioare negative cu diferite banci si/sau informatiile primite de la prieteni sau cunoscuti alimenteaza ideea ca institutiile financiare nu se preocupa sa isi educe clientii si sa stimuleze comportamente responsabile in gestionarea resurselor financiare.

Desi este important ca „banca sa imi prezinte produsele si sa ma ajute sa iau decizia corecta, nu trebuie sa ma simt ca si cum banca e cea care decide in locul meu: ea ia decizia si eu doar semnez un contract”, este concluzia unui studiu realizat de compania de cercetare M.S. Consulting.

Astfel, potrivit utilizatorilor de internet, campaniile de comunicare ale bancilor promoveaza comportamente iresponsabile care nu pot conduce decat la o supraindatorare a clientilor, urmata de incapacitate de plata.

In ceea ce priveste relatia romanilor cu bancile, studiul evidentiaza doua tendinte majore si anume:

1. Supraindatorarea: persoanele care au contractat deja unul sau mai multe credite ajung sa fie nevoite sa apeleze la nou credit (pentru a putea plati ratele la creditele deja existente) sau sa solicite o refinantare.

2. Respingerea vehementa a creditarii dublata de punerea sub semnul intrebarii a ofertelor "aparent avantajoase" ale bancilor.

In majoritatea cazurilor, optiunea contractarii unui credit de la o banca este total indezirabila, desi foarte necesara (in cazul achizitionarii de locuinta/autoturism).

In categoria tipurilor de credite putin dezirabile conduc creditele de consum, pentru care conditiile de acordare sunt mai lejere, dar dobanda anuala este consistent mai mare. Pentru a evita contractarea unui asemenea credit, membrii comunitatii analizate isi recomanda reciproc economisirea treptata a sumei necesare pentru achizitionarea si apoi cumpararea produsului dorit sau optarea pentru solutii inovative.

Principala motivatie este aceea ca “in perioada de criza trebuie evitat contactul cu bancile, mai ales cu cele care acorda credite de consum si au o reputatie proasta”, la care, in plus, se adauga si existenta unor potentiale comisioane ascunse.

Chiar daca majoritatea clientilor se pozitioneaza drept persoane care acorda atentie detaliilor unui contract ce urmareste creditarea, totusi multi dintre acestia afirma ca respectivul contract contine termeni care nu le sunt accesibili ca sens iar relatia pe care o stabilesc cu consilierul de credite nu le permite sa il chestioneze pe acesta cu privire la aspecte pe care nu le inteleg: termeni, proceduri de calcul etc.

In contextul economic actual, limitarea interactiunii cu bancile este vazuta ca o nevoie, ce apare pe fondul neincrederii in institutiile bancare si in transparenta produselor pe care acestea le ofera.

Aceasta atitudine are la baza ideea ca piata bancara romaneasca este supraaglomerata si intre banci se da o lupta pentru supravieturire. In acest context, acestea nu pot sa puna accentul pe nevoile si posibilitatile clientului, tocmai pentru ca pe primul loc se afla nevoile interne ale institutiilor financiare.

Bancile in care consumatorii au incredere sunt cele pe care le considera cu traditie pe piata romaneasca si, prin urmare, stabile si serioase.