Poti sa faci ce-ti place, ajutand pe cei din jur si obtinand profit in acelasi timp

Iulian Ifrim coordoneaza proiectul Atelierul de Panza in cadrul ONG-ului ViitorPlus, unde se produc obiecte din panza naturala, neinalbita, nevopsita si netratata. Toate produsele sunt realizate manual de persoane aflate in dificultate, majoritatea cu probleme sociale.

Cum ati caracteriza activitatile desfasurate in cadrul proiectului Atelierul de Panza? De ce apeleaza clientii la produsele pe care le fabricati?

Initiat in 2009 prin ViitorPlus - Asociatia pentru Dezvolatare Durabila, Atelierul de Panza este un proiect de antreprenoriat social, bazat pe fuziunea a trei valori: economica, sociala si de mediu. Producem sacose din bumbac nefinisat, neinalbit sau vopsit, cu resturi de productie zero, unde lucreaza persoane aflate in dificultate.

Am observat in cei 3 ani de cand am inceput aceasta afacere sociala ca sacosele noastre sunt cumparate in principal de oameni care au un nevoie de o sacosa frumoasa, dintr-un material bun, de calitate si cu un imprimeu bine realizat dar si care au un simt de raspundere bine echilibrat. Sunt oameni care inteleg ca facem parte dintr-un mediu sensibil la actiunile noastre si care inteleg ca nu unii oameni au nevoie de o sansa pentru a demontra ca pot sa faca ceva valoros asa ca o sacosa. Acesti oameni cumpara fie pentru companiile din care fac parte, atunci cand organizeaza evenimente pentru clienti sau angajati, fie cumpara din lanturile de magazine (Humanitas, OMV,etc.) si targuri, fie cumpara direct de la noi.

Care au fost pilonii care au stat la baza acestei afaceri sociale?

In facultate m-a atras 'Planificare strategica' si norocul meu a fost ca patronul unei firme de dulciuri mi-a propus sa vin cu un plan care sa ii ajute la redresarea financiara. Am lucrat la acest plan ca voluntar timp de 2 luni dupa care domnul Ursu, patronul firmei mi-a propus sa il implementez. Cifra de afaceri a crescut iar colaborarea s-a extins la un an. A fost prima mea experienta de acest gen.

A doua experienta a fost cu o firma de snacksuri din Lituania, insa nu am gasit ceea ce faceam ca fiind semnificativ si satisfacator. Asa a aparut nevoia de a face ceva relevant, concretizata in 2009 cand ViitorPlus mi-a oferit sansa de a face ceva pentru ceilalti, de a-mi folosi cunostintele economice si de a fi inovativ.

Finantarea unui startup se dovedeste a fi adesea o piedica. Cum ati obtinut capitalul necesar infiintarii si derularii proiectului?

Investitia initiala a fost de 5000 de euro, finantare oferita de The Body Shop Foundation, in 2011 am primit premiul fundatiei NESsT in valoare de 10.000 de dolari, iar in 2011 am primit premiul pentru intreprinderi sociale din partea Ministerului Muncii. In prezent, cifra de afaceri este de 45 000 de euro proveniti din vanzarea a 15 000 de sacose/an.

Care au fost principalele obstacole si provocari cu care v-ati confruntat la infiintare? Cum ati reusit sa le depasiti?

Prima problema a fost partea de buget minim cu care a trebuit sa operam, apoi conditiile slabe de munca: spatiul mic al atelierului, masinile de cusut ieftine care se stricau in mod constant (pe care le-am inlocuit ulterior), furnizorii care nu-si faceau treaba asa cum trebuie. Aceasta problema a fost depasita cu o zgarcenie maxima. Astfel am reusit sa facem achizitiile necesare si sa ne ajunga pentru primele 3 luni de activitate.

O problema presanta si actuala sunt costurile mari de productie fata de produsele similare oferite de o concurenta aflata in crestere, manufacturate in afara tarii la un pret mult mai mic decat al nostru. Cineva ne-a propus chiar sa le cumparam ready-made si apoi sa le vindem sub egida Atelierului. Am refuzat, desigur. Pentru a face fata acestei competitii, am hotarat sa lucram cu materialele cele mai bune, sa fim flexibili la cerintele clientilor si sa personalizam modelul sacosei in functie de nevoia acestora. Aceste lucruri nu sunt oferite de competitia noastra.

Ne confruntam chiar si cu prejudecatile firmelor cu care colaboram, care vazandu-ne mai mult ca pe un proiect social se asteapta ca produsele sa fie slabe din puncte de vedere calitativ si sa nu respectam termenele agreate. Aici partea buna e ca le inselam asteptarile si nu de putine ori ni s-a spus ca lucram mai bine decat firme cu care ei au mai colaborat.

Prin ce se diferentiaza pe piata afacerea pe care o coordonati?

Nou cu adevarat este modelul economic pe care il propunem, este o intreprindere care apartine societatii. Intreprinderea sociala – Atelierul de Panza nu are ca scop maximizarea profitului, partea economica este doar un mijloc pentru a sustine partea de mediu (o alternativa naturala la punga de plastic) si partea de sociala (un atelier de insertiune sociala si profesionala pentru persoane aflate in dificultate).

Fata de ce se face deja marcam o diferenta si la nivelul calitatii incepand cu tesatura, lucratura (cu toate ca produsele sunt lucrate de persoane aflate in dificultate, acesti oameni sunt instruiti si supervizati de maistri), modelul (oferim diversitate), imprimeu si grafica (unde am beneficiat de ajutorul unor experti pro-bono). In plus, oferim posibilitatea de personalizare atat la nivelul designului cat si al imprimeului, spre deosebire de alte firme care ofera produse standard. Mergand nu doar pe ideea de personalizare ci si de personal, fiecare sacosa are o eticheta cu o mica poveste semnata de cel/cea care a facut sacosa.

Alta diferenta este modul cum am ales sa comunicam acest proiect: fara lacrimogenitate, evitand comunicarea negativa si mizand maxim pe cea pozitiva. Fiind un produs local am ales sa ne exprimam creativitatea in limba romana si asa au aparut astfel de mesaje pe sacose: 'E musai sa porti panza', 'Asculta sunetul naturii'.

Cum ati caracteriza clientii care achizitioneaza sacosele de bumbac produse in Atelierul de Panza?

Interesati si placut impresionati de latura sociala pe care o oferim, sunt persoane si organizatii care inteleg ca achizitioneaza si fac cadou sau vand mai departe nu doar o sacosa frumoasa ci un concept sanatos. Astfel s-au aratat deschisi la colaborari: Romexpo Bucuresti ne-au oferit standuri anul acesta la 6 targuri, British Council, Humanitas si OMV au pus la vanzare sacose facute de noi. RBS Bank, Decat o Revista, Actavis, Carturesti si multi altii ne dau comenzi ori de cate ori au evenimente, lucram cu gradinite unde organizam ateliere de pictura unde voluntarii le explica copiilor cum sa foloseasca vopseluri pe baza de apa pentru a picta pe panza, dar le si povestesc despre mediu sau despre oamenii din jur.

Alti clienti foarte buni pentru noi sunt diferite asociatii si fundatii care pe fonduri europene sau pe fonduri proprii decid sa sustina o alta asociatie cum ar fi fundatia Alaturi de Voi, asociatia Ateliere Fara Frontiere, asociatia Mai Bine.

Care sunt factorii determinanti care au contribuit la succesul proiectului initiat de ViitorPlus?

Adaptabilitatea, reflectata asa cum spuneam si prin produse si prin partea de comunicare. Nici o persoana din acest proiect nu este specialist, nu avem un designer specialist, totusi avem modele de sacose care nu se mai gasesc in alta parte pe piata, nu avem un specialist in comunicare, totusi tot mai multi oameni afla despre noi si ne dam seama de asta din cererile de oferta pe care le primim in fiecare an, nu avem un financiar specialist, totusi bugetul nostru e tinut sub control si in fiecare an ne apropiem putin mai mult de pragul de rentabilitate. Poate cel mai important factor de succes este hotararea noastra de a face acest proiect. Entuziasmul nostru transpare si molipseste alti oameni care vin sa ne ajute si organizatii asa cum este organizatia NESsT care ne acorda consultanta.

Privind in urma, exista vreo situatie in care acum ati fi procedat altfel?

Da, au existat compromisuri pe care nu le-as mai face, cum a fost achizitionarea masinilor acelea de cusut ieftine dar slabe. De asemeni decizia de a mari administrativ echipa si de a creste costurile este posibil sa nu fie una buna. Totusi fara astfel de incercari ti-e greu sa iti dai seama care e drumul cel bun.

Aveti mentori? Ce impact au avut asupra carierei si afacerii dumneavoastra sfaturile acestora?

In timpul facultatii am facut parte din asociatia AIESEC, una dintre cele mai mari organizatii de tineret din lume. Acolo am invatat sa invat si sa apelez la altii. Asa am cunoscut oameni care si-au pus o amprenta asupra mea. Sunt alti alumni AIESEC precum Vlad Bog si Cosmin Alexandru. Acesta din urma m-a ajutat sa fac o cercetare de piata prin GFK si sa obtin o bursa la scoala ERUDIO, un curs de cateva luni de unde am invatat foarte mult de la oameni precum Ioana Parvulescu, Horia Roman Patavievici, Ion Caramitru, Mircea Toma.

Care este cel mai important lucru pe care l-ati invatat in urma experientei acumulate?

Ca exista mult loc de inovare, ca sunt inca modele economice altele decat acelea bazate doar pe profit care ar putea merge, ca poti sa faci ce-ti place, ajutand pe cei din jur si sa scoti si profit din asta. Ca poti sa-ti tragi satisfactia din a te lansa intr-un domeniu nou, din a urmari dezvoltarea unui proiect de la stadiul de idee pana la realizare.

Din pozitia de coordonator al proiectului, ati putea sa ne spuneti care sunt avantajele, dar si dezavantajele detinerii acestei functii?

Prima satisfactie si un avantaj e ca privesti cum ceva care porneste ca un spatiu gol devine ceva concret care produce rezultate bune, schimba oameni si comportamente. Iar daca proiectul merge, tu esti omul care l-a facut sa mearga. Daca e ceva inovativ pe de o parte, de folos pe de alta, atunci inspira si alte initiative similare (proiectul Atelierului a fost luat ca model in Spania).

Dezavantajul ar fi ca se depaseste implicarea strict profesionala si ca devine foarte personal. Nu e pentru oameni care cauta un simplu job.

Care sunt obiectivele si planurile dumneavoastra de viitor pe plan profesional?

Sa introducem un nou management si sa crestem profitabilitatea: ne dorim sa atingem o cifra de afaceri de 100 000 de euro, asta si pentru a arata ca un proiect de antreprenoriat social poate fi rentabil si auto-sustenabil.

In urma experientei acumulate, ce sfaturi le-ati oferi tinerilor antreprenori?

Pot sa ofer sfaturi tinerilor pe partea de antreprenoriat social: ideea o are oricine, insa mai intai trebuie adusa cu picioarele pe pamant. Apoi trebuie sa crezi in ea si in cele din urma sa lucrezi la ea cu rabdare si hotarare. Oameni si resurse se gasesesc si ce e bun, se aduna.

Daca este posibil, am dori sa aflam mai multe despre dumneavoastra.

Am urmat Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor din Iasi, ERISMA. Ca functii, am lucrat ca Finance Director la AIESEC Romania, Business Management and Development la Granex BAL, Manager Dezvoltare la ALISAN, Consultant Financiar la Allmetech. In prezent, sunt Coordonator de Proiect si Administrator Atelierul de Panza la Viitor Plus.

Imi place sa calatoresc cu rucsacul in spate, sa alerg, imi da satisfactie sa vad ca ma misc mai repede cu bicicleta prin Bucuresti decat masinile. Toate acestea sunt inspirate de sotia mea, Sorina.

Ce anume din AIESEC simtiti ca v-a ajutat intr-adevar si ca reprezinta un lucru pe care nu aveati de unde altundeva sa-l aflati?

Aici am invatat sa ma relaxez, sa iau lucrurile usor. In plus, in 2001- cand am intrat in AIESEC, Romania era inca 'inchisa', iar organizatia mi-a oferit acces la programe si intrumente noi, la traininguri (Kotler, TMI, etc.), si foarte important - partea de retea. AIESEC are o retea enorma de tot felul de oameni care sunt dispusi oricand sa iti dea o mana de ajutor.