Sindromul iepurelui in fata farurilor; contemplarea unei probleme duce la solutii mai grele

Tribulatiile prin care trece sistemul economic si financiar mondial au intors unele reguli ale finantelor clasice pe dos. Economia a intrat in teritoriul necartografiat al deficitelor explozive, al impasului intre scaderea nivelului de trai si melancolia vremurilor trecute de “easy money for everybody”.

1.   Ce a fost nu va mai fi. Randamentele se vor obtine foarte greu, accentul se va muta de  la administrarea pentru obtinerea de randamente inalte spre managmentul riscului si randamente corelate corect cu riscurile asumate. Doar profilurile simetrice intre randament si risc for fi recompensate financiar.

2.   Chiar daca vantul din spate, de origine ciclica, apare pozitiv si preturile (P/E) in termeni comparativi pot fi atragatoare, mai ales in perspectiva istorica, vantul din fata  de natura structurala, a unui grad de indatorare privata si suverana prea mare vor  fi la fel de puternice.

Din nefericire, revenirea economica preconizata apare oarecum atipica, deoarece se pare ca nu aduce reducerea somajului sau investitiile corporatiste care au insotit, istoric vorbind, iesirile din recesiunile mondiale. Deocamdata, vantul din fata este cel predominant.

3.   Piata creditului nu ar trebui sa difere de cea a proprietatii. Daca pe piata actiunilor, incertitudinea se transmite in vanzare si corectie a cursului, pe piata obligatiunilor,ar trebui sa  se intample la fel; deteriorarea  perceptiei privind riscul (de lichiditate sau de credit) ar trebui sa duca la scaderea pretului si consecutiv cresterea dobanzii.

Pe piata creditului suveran, prin interventia masiva dar neconvingatoare a BCE, acest mecanism esential a fost distorsionat, dar cu un scop de laudat, acela de a mentine ratele dobanzilor (in special cele pe termen lung) la valori rezonabile pentru momentul refinantarilor creditelor suverane. Cum orice favoare facuta undeva se  va transforma intr-o nedreptate facuta tuturor ( o parafraza dupa M.L. King: “injustice anywere is a threat to justice everywhere”), injectia de lichiditate pentru salvgradarea Greciei poate avea un efect de contaminare asupra celor  care au incarcat siringa respectiva. Iar argumentul protectiei creditorilor de risc suveran – marile banci europene – ar fi putut fi rezolvat prin operatiuni directe de vanzare reversibila direct intre BCE si bancile in cauza.

Restructurare creditului suveran al Greciei, chiar daca ar fi fost un cosmar logistic, ar fi avut avantajul ca ar fi durat mult mai putin. In schimb, incertitudinea indusa in piata va continua, pretul final fiind  mai mare si platibil pe termen mai lung.

4.   Aspectul cel mai contraproductiv este ca economiile europene, si in special cea romaneasca, mai incearca sa negocieze termenii acordurilor de “restructurare tacita si tacuta” a creditelor suverane. Intre timp, se pierd in continuare resurse si energie economica, iar exact solutia iesirii din criza prin inceperea cresterii economice se indeparteaza in timp, exact cu perioada masinatiilor si tribulatiilor politice atat de caracteristice unei Europe necompetitive si inflexibile. Aceste efecte sunt cu atata mai pregnate in Romania, unde jocul cautarii vinovatilor de serviciu pierde timp si resurse din ceea ce ar fi trebuit sa fie folosite in planificarea si incercarea unui portofoliu de solutii.

5.   In conditiile macro romanesti, scenariul critic ar putea fi daca pana vom vedea implementate masurile dificile economice de reducere a cheltuielilor sa se dovedeasca, in cele din urma, ca nu sunt suficiente. Daca nu ne facem temele repede si le aplicam eficient, evident ca urmeaza sa urcam si celalalt munte, mai inalt, al cresterii impozitelor si taxelor.

6.   Contractarea  de credit nou pentru finantarea celui existent este o forma de default elegant, in care partile  amana deznodamantul recunoasterii unei pierderi, in speranta, futila de  astfel, ca lucrurile se vor indrepta inspre  mai bine. Dar, din nefericire, in finante, timpul inseamna bani, iar  pentru debitor, inseamna bani mai multi de dat inapoi si implicit sacrificii de la investitiile care  ar fi trebuit sa aduca exact acea crestere economica ce ar fi permis rambursarea la timp si deci refinantare in conditii suficient de bune pentru ca proiectele de investitii sa fie atractive.

De fapt, un truc eficient al administrarii elegante a finantelor publice si al cosmetizarii optice bugetare, pentru a obtine un rating cat mai ridicat, este masura proactiva, de incercare a mentinerii costului dobanzilor prezente si, mai ales, viitoare, la niveluri cat mai scazute, care sa permita continuarea imprumuturilor de pe piata, in conditii cat mai favorabile. Riscul de rata de dobanda va continua sa fie predominat pentru tarile dezvoltate pe cand cel de credit va fi mai pregnant pentru tarile in dezvoltare.

7.   Capitalismul de stat (China) pare mai productiv decat socialismul privat (Europa, Romania). Si totusi, o moneda de suport masiv pentru exporturi cu dobanzi scazute si o extravaganta a investititiilor imobiliare nu are cum sa fie sustenabila, chiar pe termen mediu. Corectia care va fi urmand pe aceasta piata va fi de magnitudinea lipsei de transparenta si informatii despre economia reala.

8.   De fiecare data cand politica incearca sa influenteze economicul, rezultatul a fost, fara exceptie, negativ. Pietele nu vor vedea cu ochi buni o reglementare mai accentuata si vor percepe masurile “impotriva speculatorilor” ca miscari impotriva lor. Miscarea de la “mana invizibila a pietelor” la pumnul vizibil al guvernelor va fi greu de digerat de catre piata. Politicienii vor cauta intotdeauna sa puna accent pe diferente si mai putin pe gasirea de solutii fezabile. Din nefericire, solutiile au nevoie si de timp si de bani.

9.   Reabilitarea financiara, economia antreprenoriala si inovatia transferata in crestere de productivitate, exportatoare de avantaj economic sustenabil competitiv si nu de avantaj competitiv temporal fortei de munca.

10.   O mondeda unica are si aspecte negative, care ies mai pregnant in evidenta chiar in momente de criza. In primul rand, moneda unica (mai ales politica si nu economica) impune (doar implicit) o disciplina riguroasa la nivel fiscal. Acest lucru este cel mai dificil de obtinut la diversitatea sociala si economica a Europei.

Mai devreme sau mai tarziu, pietele vor deveni mai reticente, in ceea ce priveste abundenta cerintelor de finantari ale deficitelor si vor cere preturi din ce in ce mai mari, ca rezultat al competitiei dintre emitentii suverani, dornici sa isi finanteze cat mai favorabil deficitele. Astfel, pietele vor face ceea ce stiu cel mai bine - sa puna un pret cat mai adecvat pe un instrument sau activ financiar.