Angajamentele "sa se faca totul"
Data: 7 noiembrie 2011 Ora: 09:45
In retorica socialista, dar prea des si in limbajul multor capitalisti cu buzunarele pline, afirmatia "sa se faca totul" are un loc aparte. Pentru naivi, ea inseamna o asigurare ca vor fi luate toate masurile necesare pentru a evita (sau elimina, dupa caz) o situatie negativa. Pentru cei avizati insa, impersonalul exprimarii arata ca nimeni, in realitate, nu va face nimic (sau oricum in varianta optimista, nu va face mare lucru).
Este o lege clara a managementului performant: daca doresti un rezultat concret, trebuie sa stabilesti un responsabil, un termen limita pentru implementarea masurii si criterii foarte precise de evaluare a performantei actiunii respective. Ori "sa se faca totul" nu are nici macar unul dintre aceste elemente…
Din pacate, cam acesta este, rezumat in cateva cuvinte, stilul in care actioneaza in fata crizei financiare si economice actuale majoritatea liderilor din Europa si nu numai. Cu totii par a evita raspunderea directa privind ingroparea (sau salvarea, tot mai improbabila) monedei unice si a zonei euro sau chiar a constructiei UE.
Doar Germania prin cancelarul sau Angela Merkel inlocuieste pe "sa se faca" cu "vom face", incercand sa atraga in acest "vom" Franta si alte state europene. Ultimele decizii la nivelul Ministrilor de Finante si liderilor din UE au parut sa expliciteze in oarecare masura si sintagma "totul" printr-un numar de masuri clare care vizeaza fondul de stabilitate, capitalizarea bancilor si restructurarea datoriei Greciei.
Cu toate acestea, la numai cateva zile dupa aparenta concluzie pozitiva la care s-a ajuns in urma summitului, primul ministru al Greciei cere un referendum prin care masurile de austeritate si planul de salvare sa aiba girul populatiei. Un joc riscant, totusi explicabil prin aceea ca o masa de oameni nemultumiti (si care nu au fost consultati in niciun fel) este greu de crezut ca vor accepta cu seninatate un plan care inseamna reducerea nivelului lor de trai si mai mult, pentru o perioada de timp necunoscuta…
La nivelul FMI, politica lui "sa se faca totul" se traduce prin impunerea lansarii unei banci-punte, specializata in "falimentul controlat" al bancilor cu probleme. Aceasta institutie-instrument financiar a fost inventata in SUA (ca majoritatea inovatiilor financiare din ultimul secol) si aplicata la oricine se poate si beneficiaza de "consultanta" FMI.
In mod evident guvernul SUA isi poate permite – de fapt nu isi mai poate permite de mult timp conform standardelor si indicatorilor financiari de prudentialitate, dar totusi continua sa o faca – sa finanteze o institutie care sa preia si sa lichideze bancile cu probleme din sistem. Mai mult, este cert ca americanii pot gasi oricand si profesionistii care sa conduca aceasta institutie in mod eficient.
In cazul Romaniei, este indoielnic faptul ca guvernul roman are resursele financiare pentru a capitaliza o institutie financiara autohtona doar pentru salvarea controlata a sucursalelor bancilor straine prezente in tara noastra, daca si cand un asemenea eveniment se va produce. Daca noua banca-punte va fi in situatia de a lichida o banca mare din sistem, probabil ca tot Fondul de Garantare a Depozitelor va fi cel care va trebui sa intre in joc, mai devreme sau mai tarziu… si probabil ca tot dintre personalitatile din cadrul BNR se va alege managementul acestei institutii nou-create.
Asadar, vom putea bifa ca "am facut totul" pentru asigurarea unei stabilitati si mai mari in domeniul financiar in Romania, probabil cu bani imprumutati de la organismele internationale in acest scop. Cu toate acestea, nimic fundamental nu se va schimba in sistemul financiar bancar din tara noastra, decat poate libertatea mai mare a BNR de a interveni din timp in cazul bancilor cu probleme din sistem.
O noua masura suficient de ambigua, care nu face altceva decat sa alimenteze speculatiile cum ca unele banci prezente in Romania sunt prea aproape de marginea prapastiei si nu au plasa de siguranta (desi in mod oficial indicatorii de lichiditate si solvabilitate ai bancilor sunt excelenti, mult peste valorile minime cerute conform Basel II).
Dragos Cabat
