BNR si eterna dilema: stapanirea inflatiei sau crestere economica?

INS a anuntat pentru mai o rata a inflatiei anuala de 8,41%, in crestere fata de luna precedenta. Desi ne asteptam la aceasta evolutie si noi si BNR, aceasta nu ne face sa fim mai fericiti… Daca majorarea generala a indicelui de preturi se datoreaza cresterii pretului la fructe, la cartofi sau daca ouale s-au ieftinit in ultima luna chiar nu are importanta pentru consumatorii romani. Ceea ce ii intereseaza este: cat de mult vor mai creste preturile, de ce in Romania scumpirile sunt mai mari decat in alte tari din Europa si mai ales, daca romanii suporta aceste majorari de preturi, inseamna macar ca le vor creste si salariile sau pensiile in perioada urmatoare?

Cel mai facil atunci cand dorim sa explicam nivelul actual al cresterii preturilor este sa dam vina pe majorarea TVA, operata la 1 iulie 2010. Ca parte a unui plan de austeritate al guvernului si determinat in mare masura de imposibilitatea guvernantilor de a 'opera punctual' prin scaderea pensiilor si anumitor salarii, TVA a fost o solutie de compromis si una tehnic usor de aplicat pentru cresterea veniturilor la buget. In mod normal, efectele cresterii TVA trebuia sa 'se stinga' prin absorbtia majorarilor de preturi in economie in urmatoarele 3-6 luni dupa aplicarea noii rate. Cu toate acestea, la 11 luni de la aplicarea masurii respective, vocile oficiale inca mai incrimineaza TVA pentru explozia inflatiei. In opinia mea, este exagerat sa credem ca in acest moment majorarile de preturi mai sunt responsabilitatea majorarii taxei pe valoarea adaugata.

Un alt vinovat de serviciu atunci cand creste inflatia este nivelul mediu al salariilor. In ultima perioada insa, atat salariile din domeniul privat cat si cele din sectorul public au scazut, asadar presiunile inflationiste datorate consumului sau cresterilor de costuri salariale nu au existat in ultimul an. Pe locul trei intre factorii care determina inflatia sunt 'externalitatile', adica factorii externi care au un impact major asupra preturilor mondiale: pretul petrolului, al energiei si materiilor prime, costurile alimentelor la nivel mondial. Este cu siguranta unul dintre motivele importante pentru care rata inflatiei a crescut simtitor in ultimele luni; cu toate acestea diferenta dintre inflatia la nivelul UE si cea din Romania este de aproape 6%, deci nu este o explicatie completa. Probabil ca daca adaugam si deprecierea leului fata de euro in ultima perioada, ne apropiem de imaginea adevarata pentru care romanii simt mai puternic decat alti europeni cresterea preturilor.

BNR se afla in alt moment dificil (asa cum de altfel s-a intamplat mai tot timpul) de stapanire a inflatiei, in situatia in care Romania are nevoie si de crestere economica. Cele doua obiective (din care doar tintirea inflatiei este un obiectiv asumat explicit de BNR) sunt contradictorii: printr-o crestere economica nesustinuta de majorarea productiei interne, inflatia este si ea sub presiune de crestere. Pana acum, BNR a mentinut neschimbata dobanda de politica monetara la nivelul minim de 6,25% si nu a facut nicio incercare de a modifica acest nivel, temandu-se la fel de mult de inflatie, cat si de recesiune. Probabil ca in speranta ca Romania va adera mai devreme sau mai tarziu la zona euro, oficialii BNR au decis sa nu sustina cresterea economica prea rapida a tarii noastre (care ar putea inflama preturile interne, peste cele ale importurilor care oricum cresc), ci mai degraba sa priveasca cu atentie la agregatele monetare si indicatorii de stabilitate macroeconomica. Pana la urma insa, va fi tot decizia bancii nationale de a se aseza de o parte sau de cealalta a baricadei: fie ridica dobanzile pentru a pune sub stapanire inflatia, dar in acelasi timp arunca inapoi Romania in recesiune, fie uita de tintirea inflatiei si ajuta economia… Mai devreme sau mai tarziu, aceasta decizie va trebui luata de cineva.

Autor: Dragos Cabat, Managing Partner eFin.ro