Economia intre sperante si amenintari

In mod normal, Romania ar putea in acest an sa aiba una dintre cele mai mari cresteri economice din cadrul UE. Desigur, valoarea nominala a acestei cresteri – undeva la 1 – 1,5% poate parea o gluma proasta fata de cresterea economica din China sau alte tari emergente, sau chiar in comparatie cu nevoile de crestere ale Romaniei – undeva la 4-5% pe an, cu o diferenta de 2-3% in plus fata de cresterea din zona euro, pentru a reduce decalajul dintre tara noastra si ‘nucleul’ Uniunii…

Daca tinem insa cont ca estimarile Bancii Mondiale, FMI si altor organisme internationale sunt sumbre privind cresterea in zona euro si chiar in UE in ansamblu – mai exact vorbim despre o foarte probabila recesiune in acest an, cresterea economica posibila din Romania arata bine. Dar, intre estimarile organismelor internationale sau analistilor si realitate este o diferenta, nu numai de timp - caci realitatea o vom sti dupa ce lucrurile s-au intamplat, in timp ce estimarile se fac inaintea desfasurarii faptelor (de unde si incertitudinile estimarilor) – dar si ‘tehnica’: estimarile se bazeaza pe un comportament normal al pietelor financiare, pe lipsa evenimentelor extreme – adverse sau pozitive – economice sau politice, in timp ce realitatea trebuie sa inglobeze tot ce se intampla cu adevarat intr-o tara sau in lume in perioada analizata.

In cazul particular al Romaniei, imi mentin in continuare optimismul privind cresterea economica in jurul nivelului de 1%, cu doua conditii majore. In primul rand, climatul economic international si cel din zona euro in special, sa nu se deterioreze puternic. Evenimente adverse care ar putea genera o astfel de deteriorare includ un razboi regional in zona Coreea, escaladarea conflictului dintre China si Japonia (care la suprafata doar are ca motiv suprematia pentru cateva insulite in disputa), un conflict intre Iran si tarile arabe si Israel – care din nou se poate ‘inflama’ la nivel regional sau chiar mai mult. Sau, ca sa ne apropiem de zona euro, o noua ‘bomba’ in criza datoriilor care sa afecteze un stat mare din zona (candidatii ‘perfecti’ fiind Spania si Italia, dar chiar si Franta poate fi in discutie…).

In al doilea rand, vorbim despre stabilitatea politica interna, precum si despre refacerea imaginii tarii fata de partenerii europeni. Sau mai direct spus, este necesar sa limitam erorile grave in politica externa si interna. Dupa cum a inceput acest an, guvernul face deja gafe care ne vor costa mult in relatia cu partenerii nostri din UE, iar Romania este pusa alaturi de Ungaria, Bulgaria, Grecia sau alte ‘oi negre’ in functie de subiect, atunci cand vorbim de diverse derapaje privind statul de drept, coruptia, piata muncii, activitati interlope. Ratam rand pe rand tinte asumate la accederea in UE si punem in primejdie finantarea economiei cu bani europeni.

Daca ‘reteta poloneza’ de crestere in perioada de recesiune ne arata cum se poate sa absorbi banii de la UE si astfel sa ai o economie performanta chiar atunci cand Uniunea sufera, ‘reteta romaneasca’ ar putea sa ne arate cum sa dai cu piciorul cresterii economice atunci cand ai totul la indemana, din cauza erorilor clasei politice.

Un material de Dragos Cabat, Managing Partner Efin.ro