Inapetența românilor față de asociere

La muncă și pe stradă, fiecare a simțit empiric că românii sunt individualiști, deși din punctul de vedere al dimensiunilor culturale trasate de G.H. Hofstede, noi, ca popor, nu avem caracteristicile unei culturi individualiste – respectiv una care să încurajeze independența și libertatea individului în cadrul grupului de care aparține.

În  cea de-a doua partea a serialului nostru dedicat temei, cu extinse ramificații, “De ce participarea contează? Care este rolul societății civile?” citiți, printre altele, despre  libertatea de exprimare și libertatea de organizare și de asociere la români.  

Ideea că societățile se dezvoltă mai mult sau mai puțin în funcție de anumite atribute culturale are o istorie lungă în științele sociale, deși este însoțită uneori de critici și contestări. Termenii individualism–colectivism sunt dintre cei mai discutați din lista de însușiri folosite pentru a descrie societăți. Din perspectiva sondajelor care compară țări, România are un nivel scăzut de individualism, respectiv unul ridicat de colectivism, în comparație cu țările din Europa.

ÎNCREDEREA - LIANTUL COEZIUNII SOCIALE  

Ancuța Vameșu, fondatorul asociației „Laboratorului de solidaritate” și inițiatorul „Institutului de Economie Socială”, apreciază că, după Revoluție, românilor le-a ieșit foarte bine libertatea de exprimare și mult mai puțin bine libertatea de organizare și de asociere. „Instituțiile create în ultimii douăzeci și ceva de ani au reușit în mică măsură să satisfacă așteptările celor care le-au creat. De aceea oamenii își pierd încrederea în ele și fie le abandonează, fie le sabotează, neînțelegând că astfel își pot sabota chiar propriile interese.” Ea avertizează că problemele de guvernanță sunt la fel de importante în instituțiile publice ca și în cele private și că încrederea este ingredientul de bază al capitalului social.

 Imediat după 1989, modelul de privatizare MEBO (Management Employee BuyOut) prin care întreprinderile au fost vândute către asociații ale salariaților este cel care a reușit să păstreze cel mai bine capitalul uman și social în întreprinderi. „Marile procese de reorganizare în domeniul economiei – privatizarea în masă și restituirea proprietății agricole și silvice – au însemnat și reorganizarea și reagregarea relațiilor sociale și economice. Privatizarea întreprinderilor a avut două rute: privatizarea în masă, impersonală, care nu mai presupunea relații între cei care lucraseră anterior împreună și privatizarea MEBO – către management și salariați, model în care încrederea între lucrători contribuie la motivație. Un studiu preliminar realizat la începutul anilor 2000 de niște cercetători străini – din păcate nu există niciun studiu românesc pe această temă – demonstra faptul că întreprinderile privatizate prin MEBO au avut rezultate atât economice, cât și soc

Citeste continuarea articolului pe Cariereonline.ro