CAPITOLUL II Negocieri voluntare de restructurare extrajudiciara

Articolul 1 Rezultate

Rezultatul urmarit prin negocierile voluntare de restructurare extrajudiciara il reprezinta elaborarea unui plan de restructurare acceptat de debitor si de creditorii relevanti, plan care sa permita continuarea activitatii debitorului si acoperirea totala sau partiala a obligatiilor acestuia. Daca acest rezultat nu se concretizeaza, alternativele posibile sunt declansarea unei proceduri judiciare de pre- insolventa (mandat ad-hoc sau concordat preventiv) sau de insolventa. In ambele situatii, utilizarea informatiilor acumulate pe parcursul perioadei de negocieri voluntare, poate conduce la desfasurarea cu mai mare celeritate a procedurilor judiciare.

Articolul 2 Tipuri de negocieri extrajudiciare

Negocierile voluntare de restructurare extrajudiciara pot fi:

a)      bilaterale, derulate intre debitor si creditorul sau, negocieri ce conduc la o reesalonare a platii si/sau la o remitere de datorie;

b)      multilaterale, derulate intre debitor si principalii sai creditori, negocieri ce conduc la o reesalonare a datoriilor, remitere de datorie, la acordarea de alte facilitati, potrivit conventiei partilor.

c)      colective, derulate intre principalii creditori ai unui debitor, negocieri ce conduc la stabilirea modului de acordare de suport financiar suplimentar debitorului, la stabilirea modului de impartire a riscurilor intre creditori, precum si la asumarea de catre creditori a angajamentului de a nu intreprinde sau continua masuri judiciare impotriva patrimoniului debitorului pentru recuperarea creantelor.

Articolul 3 Diferente intre negocierile voluntare de restructurare extrajudiciara si procedurile formale de insolventa si pre-insolventa

Intre negocierile voluntare de restructurare extrajudiciara si procedurile formale de insolventa exista urmatoarele diferente:

a)      Negocierile extrajudiciare voluntare de restructurare a obligatiilor nu urmaresc modificarea drepturilor sau impunerea de obligatii creditorilor care nu participa la negocieri sau care nu agreeaza rezultatul acestora;

b)      Negocierile extrajudiciare voluntare de restructurare a obligatiilor sunt, prin esenta, consensuale si nu aduc atingere drepturilor legale ale debitorilor si/sau creditorilor;

c)      Atat procesul de negociere, cat si acordurile care se incheie intre debitor si creditori in cadrul demersurilor voluntare de restructurare extrajudiciara sunt flexibile, se pot realiza intr-o perioada mai scurta de timp si cu un risc reputational mai scazut prin evitarea publicitatii negative a procedurii formale de insolventa;

d)      Negocierile extrajudiciare pot crea premisele evitarii intrarii in incapacitate de plata si declararii starii de insolventa;

e)      Negocierile extrajudiciare creeaza un context favorabil pentru obtinerea unor finantari suplimentare;

f)       Negocierile extrajudiciare nu conduc la suspendarea, automata, a actiunilor judiciare si extrajudiciare impotriva patrimoniului debitorului.

g)      Negocierile extrajudiciare voluntare de restructurare a obligatiilor nu sunt adaptabile oricarui debitor, prin urmare daca activitatea debitorului nu poate fi viabilizata in urma procesului de restructurare, se va proceda la executarea silita a debitorului, fara intarziere.

Intre negocierile voluntare de restructurare extrajudiciara si procedurile formale pre-insolventa (concordatul preventiv si mandatul ad-hoc) exista urmatoarele diferente:

a)      Negocierile extrajudiciare permit curgerea dobanzilor aferente creantelor creditorilor si recuperarea acestora;

b)      Negocierile extrajudiciare pot conferi un plus de celeritate in aprobarea planului de restructurare judiciara;

c)      Negocierile extrajudiciare nu conduc la suspendarea, automata, a actiunilor judiciare si extrajudiciare impotriva patrimoniului debitorului.

Articolul 4 Partile

Negocierile implica, de obicei, un numar limitat de creditori, de regula din randul celor ce detin creantele importante ca valoare si/sau din perspectiva posibilitatii debitorului de a-si continua activitatea. Printre acestia se vor numara, in principiu, institutiile de credit cu expunere fata de debitor, negocierea putand include si alti creditori principali cum ar fi creditorii ce asigura finantare, locatorii si furnizorii majori. Creditorii participanti la negocieri si ale caror drepturi sunt afectate de restructurarea propusa sunt numiti, in continuare, creditori relevanti.